De ce nu mai producem nimic? Călin Georgescu atacă problema scobitorilor și nu numai.
România, țara unde fiecare plai este o poezie, pare să fi devenit și țara unde fiecare scobitoare devine o dramă națională. Într-o epocă în care liderii ar trebui să discute despre tehnologie, inovație și competitivitate globală, candidatul Călin Georgescu ne propune o întoarcere la rădăcini – la propriu și la figurat. Problema scobitorilor, pe care o consideră un simbol al colapsului nostru economic, este însă doar vârful aisbergului în viziunea domnului Georgescu, care promite salvarea României printr-un suveranism de inspirație estică.
Scobitori, suveranism și extreme drepte
„Cum să nu producem nici măcar o scobitoare?” se întreabă retoric Călin Georgescu, făcând din acest banal obiect un manifest împotriva Uniunii Europene și a „colonizării economice” a României. Discursul său, de un populism savuros, identifică Uniunea Europeană și NATO drept cauzele tuturor relelor, promovând o economie autarhică și izolată. Într-un context global, însă, această teorie are mai multe găuri decât un brânzet elvețian. România este al cincilea exportator de grâu din lume și un important producător de mașini, dar aceste detalii sunt omise. De ce? Pentru că în narativul domnului Georgescu, „străinii” sunt întotdeauna vinovați.
Atitudinea pro-Putin, evidentă în numeroasele sale declarații, confirmă o fascinație periculoasă pentru regimurile autoritare. În timp ce România beneficiază de sprijinul NATO și al UE pentru securitatea și dezvoltarea sa, Georgescu visează la un parteneriat strategic cu Moscova, oferind o retorică anti-occidentală care aduce aminte de extrema dreaptă interbelică. „Independența națională” despre care vorbește riscă să fie, în realitate, o dependență față de Kremlin.
Economia scobitorilor sau utopia izolaționismului
Dacă Călin Georgescu ar ajunge președinte, economia României ar putea intra într-o perioadă de profundă incertitudine. Ideile sale despre reindustrializare și revenirea la producția locală ignoră interdependența economică modernă. Într-o lume globalizată, crearea de scobitori nu este un indicator de succes economic, ci un nonsens.
În plus, viziunea sa nu include niciun plan concret pentru investiții, educație sau digitalizare, ci doar un discurs romantic despre „țărănimea pură” și „pământul nostru”. Acest suveranism retrograd riscă să aducă țara într-un izolaționism economic care ar putea paraliza comerțul și inovația.
Anti-NATO și anti-UE: Pericolul unui viitor incert
Georgescu își dorește o Românie „suverană”, dar refuză să vadă realitatea secolului XXI. Retorica sa anti-NATO și anti-UE este îngrijorătoare, în condițiile în care aceste instituții garantează nu doar securitatea țării, ci și accesul la fonduri europene esențiale pentru dezvoltare. Susținerea sa voalată pentru ideologii pro-legionare nu face decât să sublinieze caracterul extremist al viziunii sale.
În concluzie, candidatura lui Călin Georgescu nu este despre scobitori sau despre suveranism, ci despre un plan periculos care ar putea arunca România într-un haos economic și politic. Sub masca unui patriotism aparent, se ascunde o agendă care amenință să transforme țara într-un stat izolat, prizonier al unor fantasme de altădată. România nu are nevoie de scobitori. Are nevoie de lideri care să construiască un viitor solid, nu să îl demoleze.
