Alexandr Dughin, profetul Rusiei: „Călin Georgescu e deja omul nostru! România urmează”
Profetul Rusiei: Alexandr Dughin își alege „mâna dreaptă” la București
Dacă ar exista un premiu pentru cea mai rapidă capitulare ideologică, Călin Georgescu l-ar câștiga detașat. Cu o nonșalanță care ar face invidios orice manual de geopolitică rusească, Dughin – marele șaman al „lumii eurasiatice” – l-a încoronat pe Georgescu drept „omul Rusiei” într-un discurs care ar putea trece drept o adaptare modernă a unui basm slav, dar cu o intrigă mult mai sinistră.
România, între Carpați și Urali: viziunea distopică a lui Dughin
„România va fi parte a Rusiei,” declară Dughin cu un entuziasm paternal, ca și cum s-ar referi la un copil rătăcit care trebuie adus înapoi în brațele Imperiului. În această viziune romantică, Călin Georgescu pare să fie eroul tragic ales să transforme Carpații în extensia naturală a Uralilor. Nu contează că România este membră NATO și UE; în mintea lui Dughin, aceste detalii sunt irelevante, iar Georgescu este pregătit să dărâme aceste structuri „globaliste” pentru a aduce „lumină ortodoxă” peste Marea Neagră.
Călin Georgescu și farmecul conspirațiilor eurasiatice
Adept declarat al unor teorii conspiraționiste cu iz de samovar, Georgescu își joacă rolul cu dedicare. În intervențiile sale, descrie Rusia drept „o alternativă firească la Occidentul decadent”. Nu este clar dacă aceste cuvinte sunt rodul unei convingeri sincere sau al unui manuscris dictat pe linia Moscova-București, dar efectul este același: o Românie în genunchi, gata să fie absorbită într-o versiune distopică a visului panslavist.
Occidentul decadent versus luminile Ortodoxiei de la Est
Dacă Georgescu ar ajunge președinte, România ar putea deveni rapid un experiment geopolitic grotesc. UE ar fi catalogată drept „inamic al tradițiilor”, iar NATO ar fi redus la „un protector corupt al intereselor imperialiste.” Energia s-ar scumpi, dar cine mai are nevoie de resurse când „prietenii de la Est” ar putea trimite gaz siberian?
Între manipulare și apatie: cum pierde o națiune controlul propriului destin
Ironia situației este copleșitoare. În timp ce Dughin îl proclamă pe Georgescu un „lider providențial,” poporul român rămâne prizonier al spectacolului, între indignare și apatie. De fapt, poate că aceasta este miza adevărată: nu cucerirea fizică, ci sabotajul moral al unei națiuni care, dacă nu va rămâne vigilentă, riscă să-și piardă suveranitatea într-o retorică poleită cu stele aurii și țarisme de secol XXI.
